Povestea lui Covi cel rătăcit

Într-o bună zi, Covi s-a trezit dis de dimineață, vesel și nerăbdător să își continue lucrul la mașina de explorat Universul, însă, când să intre în atelierul său, ce credeți voi că a văzut acolo? Mașina lui parcă prinsese viață, era gata de plecare. Se transformase într-o frumoasă mini-navetă spațială.

- Hm! Ciudat! își spuse Covi în sinea lui. Ceva ciudat s-a petrecut aici. Oare cine a intrat în atelierul meu și a terminat de construit mașina? Oare este bine să mă urc la volanul ei? Vaaai, dar sunt atââât de nerăbdătoooor! Și așa de bine arată mașinăria asta fantastică! Mă întreb cum arată și în interior...

Și, plin de curiozitate, Covi se urcă la bordul navei din atelierul său, ușile se încuiară dintr-o dată, luminile se stinseră în exterior, dar se aprinseră înăuntru, astfel că el și nava lui puteau merge oriunde își doreau fără a fi însă observați.

Covi se simțea acum ca și cum ar fi căpătat o putere specială. Atunci a decis să facă o primă plimbare cu nava lui cea nouă. Mergea atât de repede, că a și pierdut noțiunea timpului și, parcă pe nesimțite, s-a îndepărtat de planeta lui. La un moment dat, nu a mai știut pe unde se află... Bietul Covi, era tare dezorientat... și singur.... și speriat. A tot încercat să găsească drumul înapoi acasă, însă în zadar au fost eforturile lui. Mai mult decât atât, nava lui începea să rămână fără combustibil. La un moment dat, a văzut o planetă, așa că a aterizat acolo, în speranța de a găsi o cale de a-și alimenta naveta și să se întoarcă acasă.

A ieșit din navă și a privit în jurul lui. Era o lume total diferită de a lui. A început să exploreze și, în căutarea sa, a întâlnit și alți gândăcei miiiici și rotunjei ca el. A aflat că pe această planetă cei ca ei sunt ajutoarele de nădejde ale oamenilor. Scopul lor este să îi anunțe pe oameni când au pierdut contactul cu propriul lor corp și să le ajute corpurile să strige mai tare pentru ca mințile (un fel de căpitan de vas) să audă că ceva în corp (adică un fel de echipaj al vasului) este cam nemulțumit. Atunci Covi a spus:

- Wooow! Ce misiune nobilă! Să împaci căpitanul cu echipajul navei! Fantastic! Aș putea și eu să vă ajut? Poate astfel, explorând alături de voi, am să reușesc să îmi găsesc și resursele necesare pentru a-mi construi naveta de întoarcere acasă.

- Desigur. Uite, noi aici, pe Pământ, ne numim viruși. Oamenii nu prea ne îndrăgesc, pentru că ei cred că vrem să le facem rău... însă noi chiar vrem să ajutăm echipajul să se facă auzit de căpitan, altfel, căpitanul va începe să facă doar ce crede el și, din ce am văzut noi, e puțin cam orgolios. Căpitanii aceștia ar vrea să stăpânească totul în jurul lor, iar asta afectează tare mult planeta. Avem o misiune foarte importantă!

- Uite, am să vă ajut și eu!

- Uraaa! au strigat toți în cor. Haide atunci, e timpul să îți faci echipa. Tu ne vei învăța ce știi, iar noi te învățăm ce știm noi. La treabă!

Atunci, Covi și prietenii lui au făcut schimb de informații și au plecat la drum spre împlinirea misiunii lor. Covi însă i-a învățat pe ceilalți virusei că acolo unde căpitanul se înțelege cu echipajul nu e cazul să intervină, ci doar acolo unde nu există o bună comunicare.

Și au pornit la drum.

Între timp, omenirea era tare supărată. De fapt, mai mult căpitanii de vase erau necăjiți pentru că se simțeau invadați de atâția viruși. Până când, într-o zi, Covi a ajuns la un copilaș care a fost deschis să îl asculte. Adică... vreau să spun că de fapt Căpitanul-Minte a fost de acord să îl audă, chiar dacă nu îl putea vedea. Atunci, Covi i-a șoptit în ureche:

- Căpitane, spune tuturor celorlalți căpitani de vase că echipajele lor au nevoie să se simtă auzite și văzute, acceptate și iubite! Și primul mod în care pot începe să facă asta este să se spele cât mai des pe mâini, să se odihnească suficient de mult, să mănânce cât mai sănătos și să pună iubire în tot ce fac.

Atunci, copilașul a spus:

- Covi, îți mulțumesc pentru că mi-ai spus toate astea. Oamenii sunt tare speriați de tine... Ba și mie mi-era teamă, însă acum înțeleg ce vrei de fapt. Vrei ca oamenii să se iubească mai mult pe ei, dar și lumea înconjurătoare.

- EXAAACT! Ai înțeles perfect. Ai vrea să fim prieteni?

- Da, desigur... Dar să știi că nu vreau să stau prea mult la tine în vizită. Eu aș vrea să mă întorc acasă, la prietenii și familia mea - spuse Covi cu tristețe.

- Covi, îți mulțumesc mult pentru ce faci! Oare cum aș putea să te ajut și eu? întrebă copilașul.

Când copilul i-a mulțumit lui Covi, atunci a observat că bateria navei sale s-a mai umplut puțin. Nu suficient cât să revină acasă însă. Așa că i-a spus:

- WOOOW! Știi ce tocmai am observat?

- Ce???

- Când ai spus iar mulțumesc așa, din toată inima ta, cu multă iubire, bateria navei mele s-a mai încărcat puțin. Nu însă suficient cât să pot decola înapoi acasă - spuse Covi.

- Serios??? Covi, am să spun tuturor mesajul tău! Vreau să te ajut să te întorci acasă!

- Și eu vreau să vă ajut pe voi, oamenii, să faceți pace între căpitanii de navă și echipaj. Facem echipă?

- FACEM!

Și așa, Covi a reușit să își încarce acumulatorii și a reușit să se întoarcă acasă, pe planeta Wu-Wu-Zi, iar omenirea și-a împăcat mintea cu propriul corp, astfel că planeta Pământ a devenit din nou prosperă, sănătoasă, iar echilibrul și armonia au fost recăpătate.

Desen realizat de dragul și iubitul meu, fiu, Luca. 

Puteți asculta povestea în forma audio aici .