Secretul lui Moș Crăciun

   Am să vă împărtășesc propria mea experiență. De când fiul meu, Luca, era mic m-am tot întrebat cum aș putea să i-l prezint pe Moș Craciun, fără însă a-l minți, dar și fără a-i răpi bucuria unei experiențe haioase și pline de mister. Pentru mine și familia mea, sinceritatea este una din valorile importante, astfel că m-a măcinat o vreme povestea asta despre cum ar fi cel mai bine să tratăm această poveste. Mă tot gândeam cum voi putea eu să îi cer fiului meu să fie sincer cu mine, dacă eu ani la rând îl voi fi mințit?

   Apoi m-am întrebat: cine e pentru mine Moș Crăciun? Iar răspunsul a și venit imediat: este spiritul Crăciunului, este gândul bun care îmi este șoptit și care mă face să îmi doresc să ofer celor din jur din ce am. Este emoția ce mi se strecoară-n suflet și care mă face să îmi doresc cu toată ființa mea să îi ajut pe cei care cer ajutor. Moș Craciun este o stare de spirit, o emoție, un gând, o trăire, e actul de generozitate și de iubire pe care îl văd la cei din jurul meu, care mă inspiră și mă face să îmi doresc să trăiesc bucuria de a dărui. Este fiecare din noi, este în noi, este generozitate, compasiune și iubire.

   Pornind de la această clarificare, m-am simțit liberă să îi spun : "Dragul meu, a venit Moș Craciun!", împăcată în același timp că nu stric magia Crăciunului cu explicații prea raționale pentru un copil. Am deschis larg ușa fanteziei și i-am permis să plutească în casa noastră, în inimile noastre și să ne bucurăm de uimirea copilului în fiecăre dimineață de Crăciun.

   Anul acesta, după ce a împlinit 7 ani, fiul meu a învățat să adreseze întrebări directe și precise, astfel că a avut ocazia să primească răspunsuri pe nivelul întrebărilor adresate.

   Una dintre aceste întrebări a fost: ”Mami, este adevărat că tu și tati îmi puneți cadourile de Moș Nicolae și de Moș Crăciun?”. Luată ca din oală, am încercat să schimb subiectul, să răspund cu o altă întrebare, însă ezitarea mea a fost rapid taxată. Iritat pe bună dreptate de încercarea mea de a mă fofila, viteazul meu mi-a spus ferm: "Mami, nu schimba subiectul!!! Răspunde la ce te-am întrebat!" Am înghițit iar în sec, am respirat adânc, am tăcut puțin, apoi mi-a venit ideea.

   Am exclamat: "Wooow! Felicităăăăări dragul meu!". Luca se uită la mine nedumerit, surprins, oarecum încântat că primește felicitări, deși nu înțelegea pentru ce sunt. Nu se putea decide dacă să râdă sau să rămână serios.

   Eu am continuat: "Luca, mă surprinzi tot mai mult cu istețimea ta!" El, măgulit, pufnește în râs și spune: "Ce ai? Nu înțeleg. Răspunde la ce te-am întrebat!"

   Eu: "Dragule, felicitări! Acum poți afla. Da, eu și tati punem cadourile". Dezamăgit, izbucnește în plâns: "M-ați mințit!" Recunosc faptul că m-am temut un pic de reacția asta, însă mi-am amintit ce înseamnă pentru mine Moș Crăciun și i- am spus: "Dragul meu, tu tocmai ai trecut la o nouă etapă în viața ta! Ai trecut testul! Nu te-am mințit, doar că acum ești pregătit să afli și să înțelegi mai multe despre Moș Crăciun." Apoi i-am explicat ce înseamnă Moș Crăciun și Moș Nicolae, din perspectiva mea.

   După câteva minute, celebram deja trecerea lui într-o nouă etapă a vieții printr-o porție serioasă de gâdileală, râs și pupicei. Am convenit să păstrăm secretul față de colegii și prietenii lui care încă nu au descoperit încă această taină a Crăciunului și să le respectăm ritmul propriu de a trece dintr-o etapă în alta a vieții.

   Voi cum povestiți copiilor despre Moș Crăciun?

*Sursa imaginii: https://pixabay.com