Pupatul copilului pe buze - un gest firesc sau incestuos?

Așa cum poate cunoașteți deja, despre sexualitatea infantilă a vorbit cel mai mult Freud, părintele psihologiei. Aș vrea întâi să clarific un aspect cu privire la termenul “sexualitate”, întrucât așezat lângă termenul “copil” sau “infantil” poate crea confuzie sau chiar revoltă. Diferența între sexualitatea adultului și cea infantilă este dată de scopul acțiunii. Copilul caută pur și simplu obținerea plăcerii, așadar vorbim despre o acțiune determinată de hedonism, în vreme ce la adulți apare drept scop și reproducerea, care determină nevoia de a iniția contactul sexual. Așadar, la copii sexualitatea este pur hedonică, la adulți este și hedonică, dar se suprapune și cu nevoia de reproducere. Așadar, conceptul se sexualitate are legătură cu plăcerea, nu neapărat cu actul sexual. Acestea fiind (sper) clarificate, voi trece la subiectul nostru, pupatul pe buze.

În intervalul de vârstă 3-6 ani, copilul se află în faza oedipiană (se manifestă complexul Oedip), o etapă în care copilul intră în concurență cu părintele de același gen pentru a-și “cuceri” părintele de gen opus. Poate ați auzit băiețeii spunând: “mami, eu vreau să mă căsătoresc cu tine când o să fiu mare”, sau fetițele: “tati, ești cel mai grozav! Tu o să fii soțul meu când voi fi mare”. Iar dacă nu ați auzit asemenea afirmații, poate ați observat o oarecare ostilitate față de părintele de gen opus. Aceasta este cât se poate de firească și sănătoasă.

Desigur că pot apărea și deviații, atunci când rolurile de masculinitate sau feminitate nu sunt foarte bine împărțite în cadrul familiei, sau când părinții nu se mai află în relație de cuplu romantică, ci au rămas doar parteneri de parenting, ori poate nici atât măcar. Desigur că, tema este foarte vastă, pot apărea multe particularități, multe variabile, pe care le voi prezenta în articole următoare.

Voi prezenta astăzi situația clasică, cel mai frecvent întîlnită, cea în care părinții copilului formează un cuplu (romantic și parental). Să presupunem că avem de a face cu un băiețel de patru ani care devine gelos pe tatăl său și încearcă din răsputeri să îl înlăture și să monopolizeze dragostea și atenția mamei. El dorește ca mama să se poarte cu el așa cum a văzut că se poartă cu tatăl său, deci, inclusiv să fie pupat pe guriță. El nu poate face diferența între gesturile de tandrețe pe care le fac doar adulții și gesturile de tandrețe potrivite copiilor, or această diferențiere este importantă și îi oferă și siguranță în plus. Altfel, copilul poate înțelege că este în regulă să pupăm pe buze orice persoană care ne este dragă…și viceversa. Cum va putea un copil să claseze ca fiind nepotrivit un astfel de gest venit din partea unui adult nu foarte bine intenționat, dacă acest gest este privit ca fiind unul firesc? 

Dincolo de prevenție, copilul se va afla într-o confuzie de roluri. Băiețelul în cauză va simți că a câștigat locul tatălui său și se va instala în acest rol disfuncțional, până când tatăl său va reuși să-l dea la o parte (metaforic, desigur). Dacă asta nu s-a întâmplat atunci, în copilărie, cu greu va mai reuși să se descotorosească de rolul subtil și toxic în care a fost așezat. Va constata la un moment dat că a fost victima unui incest emoțional, cel mai probabil după ce a ajuns în cabinetul de psihoterapie pentru că nu reușește să își construiască relații romantice funcționale, ori poate nu reușește să se implice emoțional în vreuna. Cum ar putea oare, dacă inima lui este încă, în mod inconștient, la mama sa?

Una dintre responsabilitățile tatălui după ce copilul a împlinit trei ani este să își recucerească, să își seducă soția, care vreme de trei ani s-a aflat într-o simbioză adaptativă, sănătoasă, cu fiul sau fiica lor. Din acel moment însă, simbioza nu mai este potrivită, este timpul ca ea să se încheie, iar acest lucru poate fi posibil cu ajutorul tatălui. Mama redevine și femeie, soția soțului ei, copilul își primește rolul de copil și pierde “bătălia” pentru părintele de gen opus. Este deosebit de important ca el să piardă această „bătălie”. Este șansa lui de a se identifica, în această neputință de a-și seduce părintele de sex opus, cu părintele de același sex: fetițele cu mamele lor, devenind feminine și deschise spre a construi, odată ce ajung la maturitate, relații romantice sănătoase, iar băiețeii cu tații lor, întegrându-și cu succes atât masculinitatea, cât și feminitatea. Feminitatea o vor folosi pentru a fi tați buni, blânzi, pentru a fi disponibili emoțional pentru femeia ce va apărea la maturitate în viața lor, în vreme ce masculinitatea o vor folosi pentru a seduce, pentru a procura resurse și a securiza familia.

Dincolo de dinamica aceasta, un argument în plus care susține cât de nepotrivit este să ne sărutăm copiii pe buze este spațiul nostru cultural, în care sărutul pe buze este specific adulților și determină o excitație sexuală cu scop procreativ, un act erotic, aceasta este o paradigmă transmisă transgenerațional și care deja a căpătat această nuanță de instinct. Dorința de a ne dezice total de paradigma culturală poate fi interpretata psihanalitic, însă nu este cazul aici. Ar fi de privit poate către elementul de care vrem cu adevărat să ne delimităm, de care ne este teamă poate și pe care, inconștient, am ales să îl înlocuim cu ceva mai puțin “primejdios”. Reacțiile chimice care se declanșează în organismul nostru demonstrează faptul că sărutul pe buze este un act erotic, nicidecum platonic, cel puțin în zilele noastre, întrucât organismul secretă: oxitocină (care, printre altele, determină excitația sexuală), dopamină (responsabilă pentru senzația de plăcere) și adrenalină.

În altă ordine de idei, eu personal nu sunt de acord cu sărutul pe buze al copiilor și rezonez întru totul cu argumentația psihanaliștilor, potrivit cărora acesta ar fi o formă de incest emoțional.

Desigur, această perspectivă nu se dorește a fi un adevăr absolut, iar dacă există argumente (susținute științific) în favoarea sărutului pe buze al copilului, sunt foarte curioasă să le aflu. J

Nu vă sființi în a vă exprima punctul de vedere.

https://sci-hub.se/https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00224499509551774 - Okami, P. (1995). Childhood exposure to parental nudity, parent‐child co‐sleeping, and “primal scenes”: A review of clinical opinion and empirical evidence. Journal of Sex Research, 32(1), 51–63.doi:10.1080/00224499509551774  - nu există evidențe cu privire la faptul că ar fi dăunătoare. Totuși, se recomandă precauție.

*Articol realizat de mine și postat pe Clubul lui Tikaboo. 

**Sursa imaginii: https://pixabay.com