Conflictul între părinți - traumă pentru copil 

  • Livia Istrate
    23.10.2019

Ce se naște în sufletul unui copil când părinții lui se ceartă sau, mai grav, când există violență domestică?

Cum se simte un copil care devine obiect de șantaj pentru unul sau altul dintre părinți?

Ce învață un băieței de la tatăl lui care îi abuzează soția sau o fetiță de la mama sa care se lasă abuzată?

Ce învață o fetiță de la o mamă care își domină, jignește și disprețuiește soțul?

Dar un băiețel de la tatăl său care permite așa ceva?

Ce învată copiii noștri atunci de la modul în care noi ne purtăm în relația de cuplu?

Ce a învățat azi copilul meu de la mine, prin felul în care m-am comportat cu partenerul meu / partenera mea de cuplu?

 Ultima întrebare ar fi de dorit să  ne-o adresăm la sfârșitul fiecărei zile. Să facem zilnic o retrospectivă și să ne gândim: a învățat azi copilul meu de la mine despre a trata cu respect, despre a iubi, a fi tandru, a acorda atenție, a valoriza sau a fi recunoscător? Sau a învățat că e în regulă ca un om (bărbat sau femeie, nu contează) să fie umilit, ori poate că e în regulă să umilească? A învățat că este în regulă să lovim alți oameni atunci când avem puncte de vedere diferite? A învățat că e în regulă să accepți cu umilință să fii agresat? A învățat că viața nu poate fi decât sumbră, că ești neputincios atunci când partenerul sau partenera te agresează? Sau a învățat că uneori, în viață, poți face alegeri mai puțin fericite, însă ai dreptul și puterea de a îndrepta lucrurile? Au învățat copiii noștri de la noi că avem dreptul la o viață frumoasă, la o relație de cuplu armonioasă?  

Azi nu am să vă scriu nicio teorie, nicio părere. Aș vrea să vă las cu aceste întrebări și atât.

Vă provoc să vă răspundeți cât de sincer puteți, iar dacă vă simțiți confortabil cu asta, vă încurajez să împărtășiți cu noi gândurile, ideile, experiențele.


*Articol realizat de mine și postat pe Clubul lui Tikaboo.

**Sursa imaginii: https://pixabay.com 

Tags:
 dezvoltare personala,  parenting,  conflictul intraparental,

Lasa un comentariu

Pe aceeasi tema

De la dive și neglijare, până la acceptare
Articole | 17.11.2022

De la dive și neglijare, până la acceptare

Săptămâna asta mi-am oferit o seară de relaxare la… KineDok, adică un eveniment la care se adună mai multe persoane, vizionează un film documentar, apoi discută pe marginea acestuia. A fost prima oară când am participat, invitată de o prietenă în ultimul moment. Mi s-a părut foarte interesant conceptul, eram curioasă și aveam și-o poftă nebună de socializare, de cunoscut ceva oameni noi, mai ales colegi de breaslă din Brașov. Și bine am făcut că am fost spontană și m-am dus, că minunate idei mi-au venit în cap pentru articolul meu de azi.  
Citeste mai mult
Halloween - un „trick” sau un „treat”?
Articole | 04.11.2022

Halloween - un „trick” sau un „treat”?

Cred că în fiecare an, după vestitul Halloween, mi-au apărut pe Facebook postări fie despre cât de drăguț și ce distracție a fost de Halloween, fie despre cât de nocivă și oripilantă poate fi această sărbătoare pentru copii. Dar cum stau lucrurile de fapt? O fi bine? O fi rău? Om vedea. Până om vedea, am zis eu să aștern pe hârtie (mă rog, pe blog), câteva lucruri care mi-au trecut prin cap plecând de la întrebările cu pricina. La final, spun și ce am făcut, dacă am serbat sau nu Halloween. :)
Citeste mai mult
Filtrele, celulita, vergeturile și... Patul lui Procust
Articole | 21.07.2022

Filtrele, celulita, vergeturile și... Patul lui Procust

#corp #faramakeup #farafiltre Azi scriu despre corp și credințele despre corp. Da, vă vorbesc despre asta în lumina isteriei care s-a creat pe rețelele de socializare care a ajuns chiar și la mine. Mno… cândva am auzit o vorbă care m-a uns pe suflet și, cu respect față de omul care mi-a împărtășit-o atunci, am să o reproduc: „Știrile importante ajung la tine și dacă nu te uiți la TV”. Și nu că ar fi o catastrofă mondială de importanță extraordinară ce a afirmat Buhnici zilele trecute, însă fenomenul în care e prins nu doar Buhnici, ci și alți oameni, bărbați și femei deopotrivă, acesta este de o importanță colosală! Pentru că este despre niște nonvalori pe care societatea le înghite și le promovează cu lăcomie și care ajung până în punctul în care mutilează sufletele și trupurile celor care au ajuns la „supradoză”.  
Citeste mai mult

Articole

Bunicii, izvor nesecat de iubire pentru nepoți
Articole | 16.12.2019

Bunicii, izvor nesecat de iubire pentru nepoți

Cine sunt bunicii copilului? Ce rol au ei în viața copilului? Ce rol le acordăm noi în viața copilului?
Citeste mai mult
Povestea lui Covi cel rătăcit
Articole | 16.03.2020

Povestea lui Covi cel rătăcit

A fost o dată, ca niciodată, un gândăcel miiiic, mic de tot, atât de mic încât nu se putea vedea cu ochiul liber. El trăia pe planeta Wu-Wu-Zi, alături de toată familia lui. Avea acolo o mulțime de prieteni și colegi pe care tare mult îi îndrăgea. Se jucau împreună din zori și până în seară. În joaca lor ei învățau o mulțime de lucruri noi despre planeta pe care trăiau și inventau tot felul de mașinării care mai de care mai spectaculoase.
Citeste mai mult
Alăptarea prelungită - sănătate sau dificultate?
Articole | 11.06.2020

Alăptarea prelungită - sănătate sau dificultate?

   Când vorbim de alăptare, poate că ar fi de dorit să începem cu definiția mamiferelor, iar cea pe care o găsim în DEX este următoarea: ”Nume dat animalelor din clasa superioară a vertebratelor, care au corpul acoperit cu păr, nasc pui vii și îi hrănesc cu laptele secretat de mamele.” Așadar, alăptarea puilor este o funcție a organimului oricărui mamifer, este un act natural de hrăni, din toate punctele de vedere, puiul nou-născut, până când el capătă un minim nivel de autonomie.    Ei bine, legat de acest când au apărut câteva controverse, susținătorii fiecăreia dintre teorii fiind cât se poate de bine inteționat. Psihanaliștii și mulți dintre colegii mei de breaslă susțin teoria potrivit căreia alăptarea este optim să înceteze în jurul vârstei de un an, deoarece, conform psihologiei vârstelor, din acel moment copilul intră în etapa numită de Erik Erikson autonomie versus rușine, adică între 1 an (mai precis, 18 luni) și 3 ani copilul dă primele semne de autonomie: începe să meargă în picioare (chiar dacă încă pică adesea), începe mănânce singur (stângaci, dar singur), rostește primele cuvinte șamd.    Am să vă prezint perspectiva psihologilor cu privire la această temă, cea a Organizației Mondiale a Sănătății, însă apoi aș vrea să exprim și punctul meu de vedere.
Citeste mai mult